Pagină poetică


          Сентябрь
Прощайте, флаги и знамёна
зелёных яблок, синих слив.
Пылают астры вдоль газонов,
сады сияньем озарив.
Прощайте, гулкие тромбоны,
крестьянский бал, цветной наряд
и колокольчик монотонный
бредущих с пастбищ пёстрых стад!
И вы прощайте, ароматы
почти забытой старины,
желе на кухне, мусс и мята,
дымок пылающей ботвы!
Скворцы уж улетели к югу,
и белых паутинок прядь
колышет ветер над округой.
А карусель бежит по кругу,
и повторится всё опять.
ЭРИХ КЕСТНЕР
(Из поэтического цикла 13 месяцев)

Эрих Кестнер — знаменитый немецкий писатель (1899-1974), лауреат Золотой медали имени Андерсена, принадлежит к числу лучших взрослых, которые никогда не перестают быть детьми; aвтор сборников сатирических стихов ”Сердце на талии”, социально-критического романа ”Фабиан” и многих книг для детей (”Эмиль и сыщики”; ”Кнопка и Антон”, ”Тиль Эйленшпигель”; ”Конференция зверей” и др.

Реклама

Cartea de pe masa ta


PAUL GOMA: ARTA REFUGII

Fiindcă este vorba de un roman autobiografic, credem că se impun aici, chiar din start, câteva repere ce ţin de viaţa autorului, care să fixeze în spaţiu şi timp acţiunea acestei incitante pânze epice. Aşadar, Paul Gomavede lumina zilei la 2 octombrie 1935, într-o familie de învăţători basarabeni repartizaţi în satul Mana, judeţul Orhei; tatăl său, Eufimie Goma, este din Ciocâlteni, iar mama, Maria Popescu, din Chiştelniţa “de peste deal”. În martie 1944, pe când viitorul prozator avea doar 9 ani neîmpliniţi, familia Goma se retrage, se re-fugiază peste Prut, în Transilvania românească, pentru a scăpa de urgia tăvălugului sovietic de foc, care se apropia de Nistru cu vertiginoşi paşi …de cauciuc şi şenile. În cele din urmă, îndurând multe greutăţi, familia scriitorului de mai târziu trece Prutul împreună cu alţi refugiaţi de nevoie şi se stabileşte în Transilvania. Aşa se face că, dacă romanul “Din calidor” este povestea unei copilării basarabene, apoi această a doua carte din ciclul autobiografic al lui Paul Goma – „Arta refugii” (Editura Cartier, Chişinău, 2015) – recompune, în memorie, o copilărie transilvană, în care copilul din satul Mana (pe aproape de Mănăstirea Curchi) devine refugiat, trăind, laolaltă cu atâţia alţii, drama “desţăraţilor”, trauma ruperii violente de locurile natale. Astfel, forţa romanului Arta refugii” izvorăşte dramatic din propria biografie a lui Paul Goma, fiind o continuă şi dureroasă spovedanie,

memorie în acţiune şi acţiune morală…După cum observa criticul literar Mihai Cimpoi, „Marele merit al lui Paul Goma e acela de a exprima adevărul cu o autenticitate ce nu admite nici o notă de contrafăcut şi cu o ardoare etică ce nu permite nesocotirea măcar parţială a lui”. Având la temelie o zbuciumată experienţă de viaţă – socială, politică, morală –, romanul “Arta refugii” este totodată şi o carte-document, o carte-mărturie, cu oameni adevăraţi şi întâmplări reale. Cele începute aici (în „Din calidor”, ”O copilărie basarabeană” şi „Arta refugii”, ”O copilărie transilvană”) prozatorul le-a povestit măiestrit, în continuare, în celelalte cărţi din ciclul său autobiografic: „Astra”, „Sabina”, „Bonifacia” şi „Roman-intim”.

Carte de vizită: După ce şi-a încheiat copilăria basarabeană şi transilvană, în 1954 Paul Goma intră la Institutul de literatură “Mihai Eminescu” din Bucureşti. În 1956 este arestat şi condamnat la doi ani închisoare pentru „agitaţie publică”: la lecţii şi seminare susţinea că “Basarabia este pământ românesc”, ceea ce, pe atunci, nu era recunoscut, public, de către autorităţi, care se temeau să nu-i… supere cumva pe ruşi. În ianuarie 1966 depune la Editura ESPLAmanuscrisul romanului Ostinato”. Constatând că acesta nu-i va fi publicat în ţară, îl trimite în Occident. În 1970 i se ia dreptul la semnătură. Printr-o scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă în ianuarie 1977, Goma se solidarizează cu Charta 77, iniţiată de intelectualii cehoslovaci în frunte cu scriitorul Vaclav Havel, viitorul preşedinte al Cehiei. În mesajul său de atunci Goma scria că ungurii, polonezii, cehii şi slovacii sunt ocupaţi de ruşi, “pe când noi, Românii, vai, suntem ocupaţi de Români”, astfel

explicându-se “suferinţa atroce” a românilor. În aprilie 1977 este arestat, pentru ca la 2 noiembrie acelaşi an să fie expulzat din România. Se stabileşte la Paris, împreună cu familia, unde cere azil politic. Din anul 1977 şi până la ora actuală Paul Goma a publicat, în Occident, peste 50 de volume în limbile franceză, engleză, germană, suedeză, italiană, spaniolă, portugheză  (romane, mărturii, dialoguri, articole, jurnale…) ş. a. Abia în 1990, după 20 de ani de inexistenţă ca scriitor român, debutează editorial şi în România. La 21 martie 1995 Paul Goma se anunţă public candidat la alegerile prezidenţiale din 1996, România. 

Cărţi de acelaşi autor pe rafturile Bibliotecii „Alecu Russo”: “Din calidor”(Editura Lumina, Chişinău, 2010), „Altina” (Ed. Cartier, Chişinău, 1998), „Soldatul câinelui”, „Basarabia”, „Culoarea curcubeului ’77” (toate trei – Ed. Flux, Chişinău, 2003), „Ostinato” (Ed. Anamarol, România, 2007), „Săptămâna roşie sau Basarabia şi evreii” (Editura Vicovia, România, 2010).                    
O maximă de-a lui Paul Goma, cel mai mare scriitor disident român, supranumit pe bună dreptate de unii profesionist al adevărului, de alţii un Soljeniţîn român născut în Basarabia: Adevărul care produce durere este preferabil minciunii care produce plăcere.  

CONSTANTIN BRÂNCUŞI: 140 DE ANI DE LA NAŞTERE


        Aniversări culturale
 Despre sculptorul Constantin Brâncuşi se spune că a gândit ca Dumnezeu şi a muncit ca un rob. El este, în lume, cel mai cunoscut dintre români. S-a născut la 19 februarie (stil nou: 2 martie) 1876 în localitatea Hobiţa, Oltenia, şi s-a stins din viaţă la 16 martie 1957, la Paris. A studiat la Şcoala de arte şi meserii din Craiova şi la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti (1898-1902). În 1904 a plecat la studii la Munchen, însă după şase luni a pornit pe jos prin Bavaria, Elveţia şi Alsacia până la Langres (Franţa), de unde a ajuns cu trenul la Paris. În anul 1905 a fost admis la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts. În 1906 expune pentru prima dată la Societe Nationale de Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris. În 1907 creează prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului din Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu. Până în

1914 participă regulat la diferite expoziţii colective din Paris şi din Bucureşti, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza Adormită şi Domnişoara Pogany. În 1913 este invitat să participe la marea expoziţie de artă modernă de la Armory Show din New York, unde tabloul lui Marcel Duchamp Nud coborând o scară şi sculptura lui Brâncuşi Domnişoara Poganyprovoacă mare senzaţie. Ca urmare, în 1914, Brâncuşi îşi deschide prima expoziţie personală la New York. Până în 1940, a creat operele sale cele mai de seamă, din ciclul Pasărea în văzduhşi ciclul Ovoidului, participând şi la cele mai importante expoziţii colective din SUA, Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia etc. Muzeele şi colecţiile de artă americane posedă cea mai mare parte a operei sale. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centrul Pompidou) are un număr important de lucrări de Brâncuşi, pe care acesta i le-a lăsat moştenire împreună cu tot ce se afla în atelierul său din Impasse Ronsin, situat în inima Parisului.

Abia în 1964 a fost descoperit şi în ţara sa de origine ca un geniu naţional, după un sfert de veac ansamblul monumental de la Târgu-Jiu (Poarta Sărutului, Masa tăcerii şi Coloana infinitului) fiind scos din uitare, amenajat şi redat lumii dornice de frumos.
Încă din 1926 a început să fie considerat ca unul dintre cei mai mari artişti ai secolului XX. Sculptorul englez Henry Moore scria în 1937: „Brâncuşi a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure. Opera sa are o importanţă hotărâtoare în evoluţia sculpturii contemporane”. În 1957, Christian Zervos, critic de artă şi scriitor francez de origine greacă, a publicat un volum omagial consacrat lui Brâncuşi, în care a inclus mărturiile a 25 de artişti şi critici de artă. În 1963, la Paris, apare monografia scrisă de Ionel Jianu, în franceză şi engleză, cu primul catalog ştiinţific al operei lui Brâncuşi, care cuprinde 206 sculpturi şi 103 picturi, guaşe, acuarele şi desene.

CUNOAŞTE-ŢI ŞI IUBEŞTE-ŢI ORAŞUl. CHIŞINĂU 580


MONUMENTELE CHIŞINĂULUI: ALEEA CLASICILOR
Atunci când vine vorba despre capitala ţării noastre, aproape în toate cazurile părerile sunt împărţite, pendulând dintr-o extremă în alta. Unii, bunăoară, o numesc oraş-poveste sau aşezare de vis, iar alţii nu văd decât praf, gropi în asfalt într-o  aglomerare umană care lasă mult de dorit. Pe când adevărul se află undeva la mijloc: Chişinăul este un oraş normal, cu numeroase monumente şi locuri de interes istoric şi cultural. Care trebuie cunoscute, apreciate la justa lor valoare şi perpetuate în timp. De ce? Pentru ca lumea, inclusiv elevii din clasele mici, să fie bine informată asupra acestei vetre de cultură, istorie şi civilizaţie. Iar oraşul nostru trebuie cunoscut cât mai profund, multilateral, fiindcă omul nu poate stima, nu poate preţui, nu poate iubi cu adevărat ceea ce nu cunoaşte…
Astfel a debutat la Liceul Teoretic Ginta Latină (cl. a III-a D”; diriginte dna Angela Sava) din sectorul Ciocana ora de lectură “Monumentele Chişinăului”, în cadrul căreia elevilor le-a fost prezentată una dintre cărţile de vizită ale capitalei noastre: Aleea clasicilor.
Având la bază o idee mai veche a sculptorului Alexandru Plămădeală (1888-1940), Aleea clasicilor a fost inaugurată oficial la 29 aprilie 1958, la insistenţa Uniunii Scriitorilor din Moldova, în fruntea căreia se afla atunci poetul Andrei Lupan. Podoabă artistică de preţ, aleea devine din acel moment nu doar un semn de supremă dovadă de preţuire a înaintaşilor, ci şi unul de recunoaştere a

istoriei şi spiritualităţii noastre. Prin cultul reprezentanţilor lui cei mai de vază, neamul capătă, astfel, o speranţă de viitor. De la inaugurare şi până în prezent, Aleea clasicilor literaturii române este locul unde se desfăşoară periodic manifestări culturale, diverse târguri de carte şi recitaluri de Ziua Poeziei şi Ziua Limbii Române. Prin frumuseţea ei sobră şi nobilă, Aleea Clasicilor se bucură de cea mai mare atracţie pentru locuitorii capitalei, dar şi pentru vizitatorii ei atât din ţară, cât şi de peste hotare. 

 Apoi acest tablou despre trecutul şi prezentul ansamblului sculptural din centrul Chişinăului a fost întregit de miniconcursul de erudiţie Busturile căror scriitori se află pe Aleea Clasicilor?”, la care elevii au participat activ, pe parcurs amintindu-şi totodată de poveştile lui Ion Creangă, de fabulele lui Alexandru Donici, de pastelurile lui Vasile Alecsandri etc. Întrebaţi, în cadrul unei anchete ad-hoc, “În ce oraş aţi vrea să trăiţi la maturitate”, 17 din cei 25 de elevi au răspuns că pledează pentru oraşe din Occident, unde, cred ei, banii stau la îndemâna oricui ca frunzele pe copaci. E bine sau e rău? Nu e nici bine, nu e nici rău… E o catastrofă. E slut. E foarte slut la bieto-dacul Prut!  

Aniversări culturale


SCRIITORUL UMORIST EFIM BIVOL LA 65 DE ANI

Dacă, după cum spunea George Călinescu, epigrama este un strănut literar, tot pe atât de adevărat este că ea, fiind de formă scurtă, e, prin compensaţie, uşor memorabilă. Ca şi scrisul lui Efim Bivol: laconic, plastic, variat şi lesne de reţinut în memorie. Polenul pentru cărţile sale autorul l-a adunat în lumea satului, unde a predat limba şi literatura română, devenind fruntaş al învăţământului public, în transportul comun supraaglomerat, în tot ce îi aud urechile şi îi văd ochii. Sub pana lui, tradiţia se aliază cu inovaţia, formele cristalizate de secole capătă o turnură proaspătă, aidoma ierbii ce răsare, tânără, primăvara.

Efim Bivol s-a născut la 16 ianuarie 1951 în satul Costeşti, raionul Ialoveni. În copilărie îi plăcea foarte mult cartea şi sportul. Scriitorii lui preferaţi erau Ion Creangă, Anton Pann, Mark Twain, Mihai Eminescu şi Vasile Alecsandri. Din sporturi, îi plăceau în mod deosebit fotbalul şi jocul de dame. A făcut studii medii la şcoala din sat şi superioare la Universitatea de Stat din Chişinău, la filologie, secţia ziaristică, pe care a absolvit-o în anul 1974.

A lucrat ca redactor la revistele Pedagogul” şi „Chipăruşul”. În prezent îndeplineşte funcţia de redactor de secţie la revista pentru copii şi adolescenţi a” Mic”. În revista „Alunelul” a publicat poezii, fabule şi ghicitori hazlii începând cu primele numere, adică din anul 1982. A debutat în culegerea colectivă „Dintre sute de catarge” a Editurii „Literatura artistică”. Este autorul cărţilor: Lei-paralei (1985), Curcanul lăudăros (1988), SRL (Scris cu Răspundere Limitată)(1993), Vitamine cu haz (1996), Dar pe asta o ştii? (1996) ş. a. Nu-i este străină nici creaţia lirică, patriotică. Ne vine în susţinerea acestei afirmaţii poemul Ştefan cel Mare” şi un şir de texte pentru cântece populare şi de muzică uşoară. Scrie parodii, epigrame, aforisme şi micronuvele. Premiul I (în grup) la Festivalul Naţional „Constantin Tănase” de la Vaslui (1992), Premiul I, epigramă, la Festivalul „Povestea vorbei” (Nisporeni, 1993), Premiul I la Festivalul de umor de la Cluj (1994) la dueluri epigramatice în duet cu Grigore Drăgan. În ianuarie curent Efim Bivol atinge, pentru prima dată în viaţă sa, vârsta de 65 de ani. Cu această ocazie, îi dorim multă sănătate şi noroc, că în rest ştie foarte bine ce are de făcut şi, mai ales, cum să facă.