70 de semne pe răbojul timpului


rusnac 11

CONSTANTIN RUSNAC LA CEAS ANIVERSAR  Legenda spune că împăratul roman Nero (37-68 d. Hr.) avea şi veleităţi literare. Cică odată a scris o poezie-trăsnet. Aşa credea el. Ca să verifice că a dat lovitura pe plan literar, i-a transmis poemul celebrului scriitor latin Petronius, supranumit în epocă “arbitrul eleganţei” şi presupus autor al romanului „Satiricon”. Desigur, capul number one al imperiului roman aştepta, ca orice om, să fie uns cu alifii plăcut mirositoare. Numai că Petronius i-a trîntit-o în faţă cu tot rafinamentul de care era capabil: „O, Împărate, toate îţi stau în puteri!. Ai vrut să faci o poezie proastă – şi ai reuşit!”. 

Involuntar, ne-am amintit de “arbitrul eleganţei” zilele trecute, cînd am ascultat un disc (CD) ce cuprinde piese reprezentative din creația eminentului compozitor Constantin Rusnac. Şi atunci, parafrazîndu-l pe Petronius, am zis în forul nostru interior: „Toate îi stau în puteri lui Constantin Rusnac. A vrut să rusnac 14înscrie o pagină memorabilă în istoria muzicii moldovenești – şi a reuşit con brio!”. Talentat ca o nuvelă de Borges şi cu un suflet atît de bun, încît uneori îţi vine să-l ungi pe pîine, în loc de unt, dimineaţa la ceai ori cafea, acest intelectual pilduitor mărturisea într-un interviu că a devenit autor de cîntece datorită poetului Grigore Vieru. După lansarea, în 1976, a suitei simfonice “Sărbătoreasca”, pentru care s-a învrednicit de Premiul de Stat al RSSM, proaspătul şi foarte tînărul (în sens biologic) laureat este contactat de către Grigore Vieru, care îi propune să pună pe note nişte versuri de-ale sale. Pînă la asta, dl Rusnac scrisese numai piese instrumentale, nu avea nici un cîntec la activ, dar de frică să nu se facă de rîs în faţa lui Vieru, vîrf de generaţie încă de pe atunci, a acceptat să compună şi cîntece, în special pentru copii.

Constantin Rusnac s-a născut la 6 februarie 1948 în satul Trebisăuţi, r-nul Briceni. În 1965 termină, cu medalie de aur, Şcoala republicană de muzică (azi: Liceul “Ciprian Porumbescu”). În 1970 a absolvit Institutul de Arte “Gavriil Musicescu” din Chişinău, între anii 1984-1999 fiind rector al acestei instituţii. Conferenţiar, profesor universitar, rusnac3maestru în artă din RSSM. Actualmente este secretar general al Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO, vicepreşedinte al Asociaţiei “Franţa-Moldova”. Autor de lucrări muzicologice, articole, emisiuni radio şi TV, culegeri folclorice, creaţii corale, instrumentale, muzică vocală, de cameră, vocal-simfonică, pentru teatru şi film, romanţe, cîntece pentru copii şi de muzică uşoară. Membru al Uniunii Compozitorilor din URSS, membru al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova, membru al Uniunii Internaţionale a Muzicienilor.

Cuvine-se a face precizarea că sărbătoritul nostru este un artist polivalent, el fiind atras, sedus şi de sirenele ţărmului literar. Dovadă fără drept de tăgadă: domnia sa a editat cartea “Portrete în timp”, un impresionant volum de acrostihuri dedicate multor reprezentanţi ai vieții literare, ştiinţifice, artistice şi politice din Moldova și România.

rusnac 7Acrostihul este o poezie, un text de formă fixă care a urmat o şcoală serioasă, cu disciplină de fier. Este un poem în care literele iniţiale (sau finale) ale fiecărui vers, luate în ordinea firească a versurilor, alcătuiesc numele unei persoane, o deviză, o maximă etc. A scris celebre acrostihuri poetul şi prozatorul american Edgar Allan Poe. La noi, Costache Conachi, B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale ș.a. Putem spune că acrostihurilor lui Constantin Rusnac le este sortită o lungă şi frumoasă carieră literară. Pentru domnia sa, literatura nu e o cochetărie, un dolce farniente, un joc de-a cuvintele, ci o caznă în sudoarea frunţii, o formă de exprimare şi virtuozitate literară la cotele înalte ale bunului gust. Oricum, în grădina cu flori multe, mîndre flori mărunte a literaturii noastre „Portrete în timp” este o carte de pionierat, de referinţă „De la Nistru pîn’ la Tisa”. O vorbă veche ne învaţă că cine n-are bătrîni, adică rezerve de înţelepciune, să-şi cumpere. La rîndu-ne, am putea spune că “Ţara care n-are un Constantin Rusnac, să şi-l procure de urgenţă! De personalităţi ca domnia sa avem nevoie ca de aer”. Oamenii modeşti, oarecum retraşi ca dînsul alcătuiesc lamura, adică sînt sarea şi roua pămîntului. Florile, adevăratele flori cresc în tăcere.                                             Dinu Mihail

                                                                                 

 

 

Domnul Constantin Rusnac! Cititorii și personalul bibliotecii Alecu Russo vă felicita cu jubileul frumos!

La multi ani si noi realizări profesionale Maestro!

Реклама